"Alexandru Lăpușneanu", de Costache Negruzzi, în cuvinte încrucișate

Hotel TRESOR, Stațiunea montană LEPȘA, jud.Vrancea

Pentru oamenii cu dare de mână, le e bine și în străinătate. Eu însă optez pentru ce e pe măsura mea, de om simplu, și anume ținutul supranumit Mica Elveție, LEPȘA mea cea dragă, cea care m-a vindecat nu numai fizic dar și spiritual. Iar hotelul TRESOR, aflat chiar la intrare în Stațiunea Lepșa, imediat după superba Cascadă Putna și în vecinătatea renumitei Păstrăvării, te așteaptă, ne așteaptă oricând în orice zi și lună (pentru că acolo în orice anotimp e un paradis) la telefonul de recepție: 0237.266.950 sau mobilul venerabilului domn Dumitru Șerban: 0769.268.840. Detalii…

Iar Negruzii şterge  colbul de pe cronice bătrâne / Căci pe mucedele pagini stau domeniile române. M.Eminescu, Epigonii

ORIZONTAL: 1) Celebră piesă shakespeariană, cu care ar fi semănat această nuvelă istorică, apărută în 1840, în primul număr al revistei Dacia literară, dacă, potrivit afirmaţiei lui G.Călinescu, literatura română ar  fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale ― Un merit deosebit al lui Negruzzi este faptul că pentru prima dată în literatură română, el caracterizează în mod magistral personajul colectiv: Capul lui Moţoc vrem!... din urmă cuvânt, găsim un eho în toate inimile, fu ca o scânteie electrică. 2) Evenimentele sunt redate detaşat de impresiile subiective ale scriitorului, intervenţiile directe fiind minime ― Pseudonim al publicistului român Ioan Rusu (1811-1843).  3) Mitropolitul Teofan sugerează otrăvirea despotului Lăpuşneanu, spunând doamnei Ruxandra:  Dumnezeu să-l ierte şi să te ierte şi pre… ― Îndemn (reg.) ― Timişoara (abr.).  4) Nume arab― Lăpuşneanu era violent, pentru că a fost trădat în timpul primei sale domnii, scotea ochii, tăia mâini, ciuntea  şi seca pe care avea prepus.  5) Care e vrednică de ţinut minte, ca de exemplu, celebra replică a domnitorului adresată boierilor: Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau.   6) Spre a-şi realiza ambiţia, eroul se căsătoreşte cu Ruxandra, fiica lui Petru Rareş, nu din dragoste, ci aşa cum precizează autorul:  ca să tragă… norodului ― Unităţi de măsură pentru suprafeţe de teren.  7) Faţa Ruxandrei! ― Ion Lucian ― Îndeamnă caii.  8) Fenomen instantaneu, ca acel groaznic ospăţ organizat de domn cu scopul de a-i măcelări pe boieri ― Salut de despărţire.  9) Eremia Grigorescu ― Moldova, unde Lăpuşneanu, fiind sprijinit de oastea otomană, vine să se instaureze ca domn, răspunzând oamenilor lui Tomşa printr-o altă replică, devenită şi ea celebră: Voi mulgeţi laptele ţării, dar au venit vremea să vă mulg şi eu pre voi ― Cu privire la mulţimea răzvrătită, Lăpuşneanu îi răspunde lui Moţoc: Proşti,… mulţi.  10) Cu claritate, cum sunt descrise evenimentele istorice petrecute în cei cinci ani de domnie ale eroului ― Răspuns promt şi energic, dat de Lăpuşneanu în timp ce se afla pe patul de moarte: de mă voi scula, pre mulţi o să vă popesc eu.  11) Curte domnească, în faţa căreia mulţimea scandează: Capul lui Moţoc vrem! (pl.) ― Domnitor crud şi sângeros, cum s-a dovedit a fi eroul nuvelei prin faptele sale răzbunătoare: nimeni nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cât mai vârtos a lucra  ceva?   12) Neprezentaţi concret de autor, precum oamenii din gloată răzvrătită, deoarece scopul a fost să fie prezintat cititorului personajul colectiv, fapt izbutit mult înaintea lui Rebreanu.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Decizie, pe care Lăpuşneanu o ia pentru a-i ucide pe cei necredincioşi:  atragerea boierilor la palat organizând un mare ospăţ (Î) ― Pseudonim al publicistului român Constantin Popescu-Bălteni (1883-1944).   2) Şiret, viclean cum e Lăpuşneanu care, dorind să-l lovească pe boierul Spancioc, totuşi se stăpâneşte, modificându-şi purtarea spre a-i induce în eroare pe cei din jur ― Opera lui Negruzzi este specie literară cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat şi intrigă riguros construită.  3) Redus, cum e subiectivismul din partea autorului în caracterizarea personajelor (pl.) ― Cu aceleaşi drepturi.  4) Râu în Irlanda ― Supranumele dat lui Eminescu de Veronica Micle ― Fior în Norvegia. 5) Eugeniu Carada ― Subjugat, ducând o viaţă de mizerie, cum e poporul aflat sub stăpânirea vornicului Moţoc ― Traian Demetrescu. 6) Pseudonim al lui N.N.Tonitza ― Intrare în Oltenia! ― Mişcarea apelor de pe mări şi oceane.  7) Temei de sinceritate şi cinste, spulberat în timpul celei de-a doua domnii a eroului, ca efect al trădării din partea majorităţii boierilor.   8) Persoană lacomă şi zgârcită pe care o recunoaştem în vornicul Moţoc ― Oameni ca Moţoc, nepotriviţi pentru a fi demnitari, pentru că stârnesc furia mulţimii.  9) Ţară de pe continentul american ― În ritm moderat, aşa cum decurge acţiunea nuvelei.  10) Editura Orizont ― Aprig, o altă însuşire de caracter a eroului (Î) ― A călca lăsând în urmă dâre (Î).  11) Alexandru, în raport cu Ruxandra, cea care, urmărind sfatul mitropolitului, izbăveşte ţara de un tiran ― Limba italiană ― Fapta vinovată a lui Lăpuşneanu, cea de răzbunare faţă de supuşii săi.  12) Rival al lui Alexandru Lăpuşneanu în slujba căruia sunt boierii: Veveriţă, Spancioc şi Stroici ― Marea parte din mulţime carer constituie erou colectiv.

                   Dicţionar: OOO, ZNAC, CPB, LEE, RAN, TTZ.

Prof. Nicolae Vicolov

 

solutia

 

 LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului

Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august1868) a fost un om politic și scriitorromân din perioada pașoptistă.
Costache Negruzzi s-a născut în anul 1808la Trifeștii Vechi(astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, fiind fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzășească, ajuns boiernaș în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu.

În 1809, mama sa s-a stins din viață.

Costache Negruzzi și-a început învățătura în greacă cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar românește a învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat Cum am învățat românește, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme.

Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i deșteaptă gustul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză.Din această perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.

Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică,cum făceau toți fiii de boieri pe atunci.

În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemonde Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului și boierilor din timpul său.

Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanuși Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres. În 1840 este ales primar al orașului Iași.

Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.

Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.

 Debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Alexandr Pușkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuințeze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în timpul când scria Negruzzi (ex. Pasul de arme al Regelui Ioan) și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată. Dintre cele mai reușite cităm Uriașul. O altă traducere importantă este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusește, făcută împreună cu Alexandru Donici.

Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri e Aprodul Purice. Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat câtva, dar interesul și calitățile poetice scad de la un moment și de aci încolo este numai o cronică rimată.

Poetul începe prin a ne descrie starea liniștită a Moldovei care scăpase de războaie. Hroiot, un general ungur al regelui Matias Corvin, aflând că Ștefan este departe de hotarele ungurești, hotărî să facă o năvălire în principat ca să se răzbune împotriva lui Ștefan, care-l învinsese de multe ori. Pregătirile pe care încep să le facă ungurii sunt însă aflate de un român, care se găsea rătăcit prin armata dușmană. Acesta, îmboldit de iubirea de patrie, alergă la pârcălabul din Roman și-i spuse ce se uneltea între unguri. Pârcălabul a trimis în pripă un curier la Ștefan și în același timp a luat oarecare măsuri ca să întâmpine pe inamic dacă ar sosi mai înainte.

Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră Amintirile din junețe, câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829)și O alergare de cai (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. Fiziologia provințialului reprezintă poate cea mai bună fiziologie scrisă în limba română.

Tot în această grupă intră și povestea Toderică, jucătorul de cărți (1844), imitată cu destulă libertate după Federicode Prosper Mérimée. E vorba aici de un jucător de cărți care pierduse toată averea, și găzduind odată pe Iisus Hristos și pe Sfântul Petru, a obținut ca răsplată trei lucruri: cărțile pe care le avem în mână au fost dăruite cu putere ca totdeauna să aducă câștig lui Toderică, pomul de la ușa lui să fie așa că oricine se va sui să nu se poată coborî fără voia lui, în fine un scaun de asemenea fu blagoslovit ca oricine va sta pe el să nu se ridice fără voia lui Toderică. Cu mijloacele acestea el făcu avere mare, scăpă în câteva rânduri de moarte și în fine, când muri, izbuti să intre în rai prin șiretenia lui.

Această glumă nevinovată, despre care însuși Negruzzi ne spune că s-a tipărit mai mult ca să umple coloanele revistei decât cu vreo pretențiune literară, supără  grozav clerul și administrația din acel timp -1844 - încât îl trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista Propășirea a fost suspendată.

Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este Alexandru Lăpușneanul, publicată în Dacia Literară în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române. Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre în posesia tronului.    A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează Scrisorile, peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observări critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), în alte amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioaseși tratează și asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum în volumul Negru pe alb.

Negruzzi ia parte la discuțiile cu Ion Heliade Rădulescuși cu ardelenii și înfățișează, chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informații de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voiește să cunoască viața socială și culturală a epocii dintre 1838-39.

Negruzzi s-a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale- slabe ca întocmire dramatică, dar cu pasaje satirice hazlii: Cârlanii, vodevil într-un act (1857) și Muza de la Burdujeni (1850), în care își propune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.

Cronologie

1808 – Se naște la Trifeștii Vechi (Iași) Costache Negruzzi, fiul paharnicului Dinu Negruț și al Sofiei Hermeziu. După ce învață în casă limba greacă și franceză, își însușește limba română cu un dascăl de la Seminarul de la Socola, episod povestit cu mult umor în Cum am învățat românește. Adevărata românească o învață după cărțile populare Floarea darurilor și Istoria lui Arghir și a prea-frumoasei Elene și după cartea lui Petru Maior Despre începutul românilor – „Astfel Petru Maior m-a învățat românește.“

1821/1822 – Familia părăsește Iașii în urma mișcării eteriste, stabilindu-se la moșia Șărăuți din ținutul Hotinului, apoi la Cernăuți, unde viitorul scriitor a avut privilegiul de a-l cunoaște pe Aleksandru Pușkin, exilat aici de autoritățile țariste.

1823 – Familia se întoarce la Iași.

1826 – Moare tatăl scriitorului, Dinu Negruț.

1825/1835 – În urma morții tatălui, ocupă diverse funcții administrative, de la aceea de diac la vistierie până la cea de secretar al Adunării Obștești.

1835 – Traduce Triizăci ani sau viața unui jucătoriu de cărți după opera cu același titlu a lui Victor Ducange și M. Dinaux.

1836 – În Muzeul Național (nr. 36, 37) apare Corespondența dintre doi români, unul din Țara Românească și altul din Moldova, pe de o parte I.H. Rădulescu, pe de alta C. Negruzzi, pe teme lingvistice de mare actualitate: simplificarea alfabetului, introducerea neologismelor, limba română unitară.

1837 – Traduce, la îndemnul lui Heliade care proiectase acea vestită Bibliotecă universală, Angelo, tiranul Padovei și Maria Tudor, drame ale lui Hugo. Publică poemul Aprodul Purice, sursa de inspirație fiind o legendă din O samă de cuvinte a lui I. Neculce, gândit drept un fragment din proiectata epopee Ștefaniada.

1837/1838 – Curierul de ambe sexe al lui Heliade publică nuvela romantică Zoe, apoi traducerea poemului Șalul negru de Aleksandr Pushkin.

1839 – Tot în Curierul de ambe sexe publică povestirea anecdotă Au mai pățit-o și alții, în Albina Românească apare Regele Poloniei și domnul Moldovei.

1840 – Apare la Iași Dacia literară sub direcția lui Kogălniceanu, a lui Alecsandri și a lui C. Negruzzi. În chiar numărul 1 al Daciei literare apare nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul, care este de asemenea si prima nuvela istorica din literatura română. G. Călinescu afirmă: „Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorică «Alexandru Lăpușneanul», care ar fi devenit o scriere celebră ca și «Hamlet«» dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale“.  Face parte din comitetul de direcție al Teatrului Național din Iași, alături de Kogălniceanu și de Alecsandri. Publică în Albina Românească nuvela Provințialul, devenită Fiziologia provințialului.

1842 – În Albina Românească apare Păcală și Tândală sau Morala moldovenească: „capodopera acestei proze de hilaritate clasică este «Păcală și Tândală», deschizând drumul lui Anton Pann și a lui Ion Creangă“ (G. Călinescu).

1844 – În Propășirea apare prelucrarea Toderică după Federigo a lui Prosper Merimée, care nemulțumește autoritatea domnească; autorul este exilat, iar revista oprită. Tipărește Vânătorul bun, o carte pe tema vânătorii pe care Odobescu o cunoaște, devenindu-i model pentru Pseudo-kinegeticos, operă terminată cu un fragment negruzzian.

1846 – În Almanahul de învățătură apare nuvela istorică Sobieski și românii.

1848 – Conservator în gândire, un cumpătat, având relații bune cu domnitorul, Negruzzi nu este printre participanții la evenimentele revoluționare din acest an.

1849 – La Teatrul Național din Iași se reprezintă vodevilul Doi țărani și cinci cârlani, devenit Cârlanii.

1850 – Este numit director al departamentului finanțelor; devine membru al unei loji masonice din Iași.

1851 – Publică farsa într-un act Muza de la Burdujeni la sfârșitul căreia Negruzzi adaugă o notă: „Noi am zis - nu ne mai aducem aminte unde - că sunt mulți care schingiuesc și sfâșie frumoasa noastră limbă și în loc de creatori se fac croitori, și croitori răi. Asta ne-a îndemnat a compune această mică comedie crezând că facem un bine arătând ridicolul unor asemine neologiști“.

1853 – Negruzzi scoate revista Săptămâna.

1855 – În România literarăa lui V. Alecsandri apar Istoria unei plăcinte și Ochire retrospectivă.

1857 – Apare volumul Păcatele tinereților, care cuprinde toate scrierile lui Negruzzi grupate în patru cicluri:

I. Amintiri din junețe (Cum am învățat românește, Zoe, O alergare de cai);

II. Fragmente istorice (Aprodul Purice, Alexandru Lăpușneanul, Sobieski și românii, Regele Poloniei și domnul Moldovei);

III. Neghină și Pălămidă (Cârlanii, Muza de la Burdujeni);

IV. Negru pe alb (Scrisori de la un prieten).

1862 – În revista Din Moldova apar Studii asupra limbii române.

1866 – La înființarea Societății Academice Române este numit membru al acesteia.

1868 – C. Negruzzi moare la Iași, fiind înmormântat la moșia sa Trifești.

 

                              Solutia careului Bogdan Petriceicu Hasdeu

1 R 2 A 3 Z 4 V 5 A 6 N 7   8 S 9 C 10 A 11 P 12 A 2 O   D   A       U   S   A       O   M   U   L 3 M   U   R   I   T   O   R   U   L       T   A 4 A   C       S   O       A   L   U   Z   I   I 5 N   E   T       R   O       U   M   A   N     6 I   M   A   S       B   L   I   N   D       B 7 L       R   E   C       A       A   A   S   I 8 O   M   E   N   E   S   T   I       R   P   R 9 R   A       S   A   T   I   R   A       I   U 10     R   N       T   A   N       M   A   R   I 11 V   I   D   R   A       U   M   I   L   I   T 12 C   A   C     I       P   L   A   C   U   T   E